De ce, cand simtim ca dragostea s-a terminat sau ca traiul impreuna e mai degraba un chin, nu avem curajul sa spunem: basta, pana aici!?
Nu ma refer numai la femei, barbatii nu sunt nici ei mai breji: n-au curajul sa puna punct clar si legal unei relatii care nu mai functioneaza. Comoditate, teama de scandal, frica de gura lumii, care sunt motivele noastre, care ale lor, sa preferam un rau asezat unui viitor altfel. E drept, altfel-ul asta poate fi si de bine, si de rau.
LA INCEPUT…
Dumnezeu (sau mama natura), cand l-a facut pe Adam, cand a pus umarul la evolutionism, l-a programat pe barbat sa doreasca (si sa incerce cat mai multe posibilitati pentru asta) sa-si raspandeasca genele, sa aiba, altfel spus, cat mai multi urmasi. Pe de alta parte, femeile au fost facute pentru a ocroti urmasii, pentru a avea grija de ei, pentru a crea si consolida stabilitatea caminului. De-aici felul diferit de a iubi, dar si cel diferit de a considera o relatie.
CE CRED BARBATII
In primul rand, ca femeile sunt de neinteles. Da, este un mit, dar unul in care ei cred. Iar pentru ca sunt de neinteles, au reactii imprevizibile. Si, avand reactii imprevizibile, e complicat sa ai o astfel de discutie cu ele. Cand un barbat ajunge la concluzia ca femeia de langa el nu-i mai trezeste sentimentele alea de dragoste, de dorinta, se gandeste, pentru o fractiune de secunda din pacate, ca poate ar fi mai bine pentru toata lumea sa divorteze. Sa ramana prieteni, dar sa nu mai imparta toate cele ale unei casnicii. Gandul trece repede insa. Pentru ca barbatilor le e frica de reactiile alea imprevizibile. De plans, de ”de ce?”-uri nesfarsite, de toata tevatura pana la hotararea finala. Asadar, de ce si-ar da ei peste cap confortul, cand ar putea sa pastreze minimele aparente acasa si sa-si gaseasca din cand in cand o iubire fara pretentii matrimoniale.
CE FAC FEMEILE
Pentru ele, e si mai greu. Pe langa spaima legata de ce anume se va intampla cu caminul, cu copiii, cu toata intreprinderea asta pentru care au fost ele programate, exista si teribilele prejudecati: cum le spun alor mei, ce vor crede prietenii, cum imi mai gasesc eu pe cineva, divortata si cu copii? Motive pentru care, cand constata ca iubirea s-a epuizat (spre deosebire de barbati, femeile isi dau mai repede seama nu numai de sentimentele lor, ci si de cele ale partenerilor), se fac ca nu vad. Rareori se arunca in bratele altui barbat, dar incearca ”sa nu lase sandramaua sa se duca de rapa”. Au grija parca mai mare de camin si copii, incearca, de cele mai multe ori, o relatie civilizata cu partenerul.
O RELATIE DESCHISA
Asta pare a fi solutia celor mai tineri, carora le e frica de fazele precursoare sau, respectiv, de ce se va intampla dupa divort. Din pacate, nu prea e o solutie buna. Nici macar pentru copii, bagati deseori in fata ca motiv antidivort. Spun ca nu e o solutie pentru ca, oricat de…minti deschise ar fi cei doi parteneri, ar fi necesare cateva generatii ca pe aceste meleaguri sa intelegem notiunea de parteneri multiplii si sa ne si simtim bine cu ea. Ce sa-i faci, am fost educate/educati din mama-n fiica si din tata-n fiu ca suntem monogami. Asa ca, inevitabil, vor aparea tensiuni. Tensiuni pe care copiii le vor simti primii. Ideal e ca, in cazul unei raceli evidente intre cei doi parteneri, daca nu mai e nimic de facut, sa divorteze. Sau macar sa apeleze la sfaturile unui psiholog!
TREI MOTIVE DE DIVORT
Divort prin intelegerea partilor. Divort care va face mult mai bine chiar decat o relatie rece, daramite o relatie cu certuri, ura si lovituri sub centura!
Dragostea s-a epuizat. Deja nu mai simti absolut nimic pentru…colegul de camera, iti este indiferent ce face.
Gelozia patologica a unuia din parteneri. Cand ajunge in faza asta, gelozia nu mai poate fi vindecata, iar viata impreuna va fi, oricum ai lua-o, un chin!
Agresiunea fizica. Asa ceva este de neconceput intr-o relatie dintre doi oameni civilizati, mai cu seama cand e vorba de iubire.
UN DIVORT CARE A INFIINTAT O BISERICA
Este cel mai celebru divort din toate timpurile. Cerut de Henric al VIII-lea Catherinei de Aragon. In fapt, divortul a fost cerut mai degraba Papei Clement al VII-lea, care ar fi trebuit sa-l pronunte. In 1527, regele Angliei a incercat sa-l forteze pe Papa sa-i anuleze casatoria cu Catherine, care nu putea face copii. Henric aranjase deja casatoria cu Anne Boleyn, dar Papa n-a vrut in ruptul capului sa-i faca pe plac. Asa a ajuns Henric sa se rupa de Biserica Catolica si sa se autoproclame in 1533 seful unei noi biserici, Biserica Anglicana!
Diverse de prin lume adunate 