Ranile

CUM NE VINDECAM RANILE EMOTIONALE:
<Copii fiind, daca nu primim regulat ceea ce avem nevoie si, mai ales, la intensitatea la care noi avem nevoie, ajungem sa dezvoltam anumite rani emotionale. Iata ce avem de facut pentru a ne vindeca ranile emotionale.>
Au fost distinse cinci rani carora le corespund cinci masti, si anume: rana de respingere care poarta masca de fugar (fuge pentru a nu fi respins), rana de abandon poarta masca de dependent (de frica sa nu fie abandonat devine Dependent de cel de langa el), rana de umilire care poarta masca de masochist (decat sa fie umilit mai bine accepta si ii place asta), rana de tradare care poarta masca de dominator (decat sa fie tradat mai bine controleaza el totul dominant) si rana de nedreptate care poarta masca de rigid (daca este rigid si inflexibil nu vor incerca sa il nedreptateasca). In continuare vom vedea impreuna cum sa vindecam ranile emotionale.
Sa recapitulam putin care este cea mai mare temere a fiecarei tipologii: cea mai mare temere a fugarului este Panica, a dependentului este Singuratatea, a masochistului este Libertatea, a dominatorului este Renegarea (disocierea de cineva) si a rigidului este Raceala.
Noi actionam in scopul de a ne face iubiti sau din teama de a pierde afectiunea celorlalti.
Prima etapa in vindecarea unei rani consta in a o recunoaste si apoi a o accepta ca atare, observand-o. Cu cat asteptam mai mult sa ne vindecam ranile, cu atat acestea se vor adanci mai mult.
Rar se intampla ca o persoana sa aiba o singura rana, de obicei sunt doua. E important sa identificam rana pe care o ascundem sub masca, fara sa ne judecam si fara sa ne Criticam iar apoi sa ne dam timp pentru a ne vindeca.
Vindecarea este un proces. Asa cum ranii i-a luat mai mult timp sa se cristalizeze, tot asa va fi nevoie de timp pentru a se vindeca.
Cum ne alimentam singur ranile?
Cel care sufera de respingere isi alimenteaza rana atunci cand se autodevalorizeaza, cand crede ca nu este bun de nimic, ca nu valoreaza ceva in ochii celorlalti si cand fuge dintr-o conversatie.
Cel care sufera de abandon isi alimenteaza rana atunci cand abandoneaza un proiect, cand renunta, cand nu isi acorda atentie sau nu se ocupa de el insusi suficient.
Agatandu-se prea mult de ceilalti nu face decat sa ii sperie si sa ramana din nou singur. Tot el prefera sa se imbolnaveasca pentru a atrage atentia.
Rana de umilire este alimentata atunci cand persoana se injoseste, cand se compara cu ceilalti crezandu-se inferior, cand se acuza ca este gras, ca nu are vointa, ca nu este bun, ca este profitor. Preia responsabilitatile celorlalti, astfel chinuindu-se singur.
Cel care are rana de tradare o alimenteaza cand se minte pe el insusi crezand lucruri false, nerespectand angajamentele fata de propria persoana. Se pedepseste facand totul singur deoarece nu are incredere in ceilalti.
Rana de nedreptate este favorizata cand cel in cauza este prea exigent cu el insusi, perfectionist, nu isi respecta limitele si trage de el, lucru care ii genereaza stres, se critica mult pe el insusi, are dificultati in a-si vedea calitatile, nu stie sa-si faca pe plac.
Etapele prin care trecem atunci cand vrem sa vindecam aceste rani: intai vom identifica rana, apoi ne vom revolta si vom incerca sa dam vina pe cei de langa noi pentru aceste rani.
Urmatoarea etapa este cea in care ne dam dreptul sa suferim in raport cu parintele care a avut rol in formarea ranii, pana cand putem deveni tolerant fata de acel parinte.
Ultima etapa este cea in care redevenim noi insine, intelegand ca nu mai avem nevoie de acea masca pentru a ascunde o rana pe care noi am acceptat-o deja.
Putem face urmatorul exercitiu pentru a vedea cat de des folosim masca pe care o purtam si astfel, la finalul fiecarei zile sa identificam si sa notam situatiile in care am reactionat conform mastii. Un alt aspect ar fi sa ne permitem sa ne purtam conform ranii, sa nu mai ajungem sa o ascundem.
De ex., cel cu rana de abandon sa-si dea voie sa abandoneze proiectele, cel cu rana de tradare sa isi dea voie sa minta si tot asa. Daca l-am idealizat pe parintele in raport cu care am avut rana, ne va fi mult mai greu sa ne acordam dreptul de a avea resentimente fata de el.
SEMNE CA RANILE NOASTRE SUNT PE CALE DE VINDECARE:
Rana de respingere este pe cale de vindecare atunci cand ne vom afirma mai mult si vom avea curaj sa ne ocupam locul care ni se cuvine, daca vom trai mult mai putin situatii in care sa ne fie frica, iar atunci cand cineva uita de noi ne vom simti bine in pielea noastra in loc sa ne simtim respinsi.
Rana de abandon este pe cale de vindecare atunci cand ne vom simti bine si singuri si vom cauta din ce in ce mai putin atentia celorlalti. Atunci cand vom vrea sa incepem proiecte si le vom continua, chiar daca nu vom avea sprijinul celorlalti.
Cand vom privi viata ca fiind mai putin dramatica. Cand vom intelege ca ceilalti au la randul lor vietile lor si preocuparile lor si faptul ca aleg sa isi vada de problemele proprii si nu ne acorda noua mereu atentie, asta nu inseamna ca nu suntem importanti pentru ei.
Rana de umilire va fi pe cale sa se inchida atunci cand vom avea timp sa ne ascultam intai propriile nevoi si apoi pe ale altora, cand vom prelua mai multe responsabilitati, cand vom reusi sa ne simtim mai liberi, cand vom putea sa cerem lucruri fara sa consideram ca suntem enervanti pentru ceilalti si atunci cand vom accepta ca avem limite.
Rana de tradare este pe drumul vindecarii atunci cand nu vom mai trai atatea emotii cand cineva sau ceva ne schimba planurile, atunci cand ne vom relaxa mai repede, vom lasa controlul mai usor, cand vom inceta sa mai fim asa atasati de rezultate si cand vom inceta sa mai vrem ca totul sa se intample conform planurilor noastre.
Cand vom fi mandri de reusitele noastre chiar daca ceilalti nu ne recunosc meritele, atunci cand nu vom mai cauta sa fim in centrul atentiei.
Rana de nedreptate este pe cale sa se vindece cand ne vom permite sa fim mai putin perfectionisti, sa facem greseli fara sa fim furiosi sau critici. Atunci cand ne vom lasa sa ne aratam sensibilitatea, sa plangem in fata celorlalti fara sa ne fie teama de judecata lor.
Cand ranile ni se vor vindeca, devenim autonomi din punct de vedere afectiv, in loc sa stam in dependenta emotionala.
O persoana autonoma afectiv nu va gandi „Ce o sa ma fac eu singur/a?” atunci cand cineva va pleca din viata ei, ci va suferi dar va face acest lucru stiind ca va supravietui singura.
Stim ca nu este usor sa facem fata lucrurilor care ne fac rau, sa dam ochii cu ranile noastre. De aceea psihicul a inventat atatea mecanisme de aparare si mijloace de a-si reprima amintirile dureroase. Dar a le nega, a ”le baga sub pres” nu este o solutie, deoarece ele se vor intoarce sa ne bantuie, mai ales in situatiile critice si stresante ale vietii.
Infruntandu-ne ranile vom castiga toata energia pe care o pierdem ca sa le reprimam si sa le tinem sub control prin intermediul mastilor.
Cu cat suntem mai autentici si mai aproape de natura noastra, cu atat vom avea mai putine conflicte emotionale si mai multa energie si pofta de viata.

Publicitate